Sarmalele Reci este o populară formaţie de rock din România, înfiinţată în anul 1993 la Bucureşti.
Grupul debutează într-un concert la Theatrum Mundi în 15 decembrie 1993. Componenţa iniţială: Zoltán András (voce, clape), Emil Viciu (chitară), Mihai Iordache (sax), Ciprian Voinea (bas), Florin Ştefan (tobe). Primii doi membri ai grupului, vor rezista, alături de textierul Florin Dumitrescu, diverselor variaţii de componenţă. Iniţial repertoriul conţinea opt cîntece (Violeta, Ţara te vrea prost, Gaşca de la bloc, etc)., dar succesul instantaneu îi obligă pe muzicieni să le adăuge altele noi, la scurt timp. Remarcaţi, primesc imediat oferte de concert (Cluj Napoca, Satu Mare); evoluează în special pe scene de teatru; cântă la Centrul Cultural American şi la Institutul Francez din Bucureşti.

În martie 1994 Voinea este înlocuit cu Sorin Romanescu. În acelaşi an participă la Zilele Culturii Româneşti de la Wuppertal, Germania, la iniţiativa lui Mircea Florian; trio-ul András - Romanescu - Iordache rămâne în Germania pentru un turneu de jazz.

În 1995 este cooptat un nou baterist, Lucian Maxim (percuţionist în Orchestra Radio), iar în luna mai este realizat primul CD, intitulat "Ţara te vrea prost"; cel de al doilea, "Aurolac", este înregistrat cu Radu Rîmniceanu la bas.

În 1997 cânta mult în ţară (Timişoara, Craiova, Cluj, etc), la cluburi pentru tineret, participă la festivalurile de rock "Top T" de la Buzău şi Cluj Napoca; sunt invitaţi la Gala Tele 7abc, la Festivalul de la Györ, Ungaria. Deschiderea şi pregătirea muzicală le permite abordarea unor genuri complexe: jazz-rock (progresiv), latino, de asemenea punk şi hard rock. Din septembrie 1997, baterist este Vadim Tichişan, iar la bas, Adrian Borţun (ex Timpuri noi).

În 1998, concertează la Clubul Universităţii şi la clubul The Hope and Anchor din Londra, Marea Britanie.

Formula 1999: Zoltán András (voce, clape), Emil Viciu (chitară), Vadim Tichişan (tobe), Iulian Corlăteanu (bas); Mihai Iordache (sax) continuă să compună pentru grup. La şapte ani de la înfiinţare, organizează la Club A un mega-concert aniversar.

Componenţa trupei în 2000-2001: András, Viciu, Andi Savastre (bas), Adi Tetrade (tobe). Cîntecele "Telefonul nu mai sună", "Maniac" şi "Şpriţ de vară" devin hituri. Ionel Tănase îl înlocuieşte pe Adi Tetrade ca baterist. Până la sfârşitul anului 2001 au susţinut 654 de concerte. Piesa "Dacă n-ai fi tu" de pe albumul "Maniac" beneficiază de un videoclip reuşit. Grupul continuă sa primească invitaţii şi peste hotare.

În martie 2002 au susţinut un concert la Chişinău, Republica Moldova, unde albumul "Maniac" este difuzat şi apreciat. Componenţa 2002: Zoltán András (voce, clape), Emil Viciu (ch.), Ionel Tănase (tobe), Paul Baciu (bas).

În decembrie 2003, la aniversarea a 10 ani, trupa Sarmalele Reci susţine un mare concert cu invitaţi la Opereta Română. Înregistrările vor constitui materialul unui album de "greatest hits" live.

Componenţa 2007: Zoltán András (voce), Emil Viciu (ch.), Lászlo Micea Horváth (clape), Vladimir Săteanu (bas), Gabriel Drăgan (tobe).

Discografie:

• 1995 - Ţara te vrea prost
• 1996 - Aurolac
• 1998 - Bucate alese
• 1999 - Răpirea din serai
• 2001 - Maniac
• 2003 - Vaca

  Site oficial Sarmalele Reci

Vama Veche a fost o formaţie românească de muzică rock, fondată în septembrie 1996. Membrii fondatori sunt Tudor Chirilă (vocal), Liviu Mănescu (bass), Traian Bălănescu (claviaturi) şi Ionel "Tase" Tănase (baterie). Acesta din urmă colaborează cu trupa numai pentru primul lor album, "Nu am chef azi" (1998), locul său în formaţie fiind luat mai apoi de Răzvan "Lapi" Lupu.

Urmează în 1999 albumul "Vama Veche"; trupa porneşte în turneul "Povestea merge mai departe", având ocazia de a încânta fanii în cele 15 oraşe cuprinse în proiect (membrii formaţiei urcă pe scenă alături de alţi 6 instrumentişti - vioară, violoncel, percuţie, flaut, chitară).

Vama Veche este o trupă ce s-a dorit non-conformistă şi deschizătoare de drumuri, iar acest lucru este cel mai bine ilustrat de cel de-al treilea album al lor, un album conceptual, o operă rock, ce a şi dat naştere unui spectacol. "Am să mă întorc bărbat" a stârnit destule controverse la lansarea sa, fiind un disc ce narează povestea cea trista a lui Andrei Gavrilă. Acest album marchează şi începutul colaborării cu chitaristul Eugen Caminschi, care este în prezent membru cu drepturi depline al formaţiei.

În vara lui 2006, trupa lansează un nou album: "Fericire în rate".

În toamna lui 2006 trupa se desparte.

Discografie:

    * 1998 - Nu am chef azi
    * 1999 - Vama Veche
    * 2000 - Nu ne mai trageţi pe dreapta (maxi-single)
    * 2002 - Am să mă întorc bărbat
    * 2004 - Best of Vama Veche
    * 2005 - Vama Veche Live
    * 2006 - Fericire în rate

Site-ul oficial Vama Veche

Aura Urziceanu (n. 14 decembrie 1946) este o vestită cântăreaţă de jazz originară din România.

Aura Urziceanu s-a născut în anul 1946 şi a început să studieze vioara împreună cu tatăl ei, profesor la o şcoală de muzică din Bucureşti, încă de la vârsta de 5 ani, iar să cânte, când avea 16 ani, împreună cu profesoara Florica Oraşcu. În 1969, după ce a fost premiată cu locul doi la Festivalul Naţional de la Mamaia, a plecat pentru o lungă perioadă în Canada şi SUA, unde a apărut pe scenă alături de Duke Ellington şi Ella Fitzgerald. Aici îl întâlneşte pe bateristul Ron Rully, cu care se căsătoreşte, şi cu care are un fiu, Elia Rully. [1]

Reîntorcându-se pentru scurt timp acasă, ea reprezintă în 1971 România la Festivalul Internaţional de la Knokke din Belgia. Aici Aura câştigă Cupa europeană împreună cu echipa română, precum şi 'Cupa lumii', într-un concurs extrem de dificil împotriva unei echipe americane. Deasemenea i se mai acordă şi Premiul presei pentru cea mai bună interpretă a festivalului, iar din partea tuturor membrilor juriului a primit nota 10, ceea ce nu se mai întâmplase în ultimii 13 ani.

În 1972 participă pentru prima oară la Festival de Jazz Newport de la New York, împreună cu Duke Ellington, unde este foarte bine primită de către critici şi presă.

Aura Urziceanu a cântat în turnee alături de Quincy Jones, Duke Ellinton, Thad Jones şi Mel Lewis şi a participat la festivaluri prestigioase precum Newport Jazz Festival, Village Vanguard sau Carnegie Hall. Totodată, ea a mai fost membră şi la The Symphony Orchestra.

În 2005 Aura Urziceanu scoate "The best of Aura". Un album cu 14 piese, interpretate în şapte limbi: română, engleză, franceză, italiană, spaniolă, portugheză si ebraică.

În decembrie 2005 Aura a susţinut un concert extraordinar aniversar (45 de ani de carieră), cu participare internaţională: Ron Rully (Canada), Elia & Band (Anglia), George Urziceanu (Germania), Flavius & Eurosound (Germania). Ionel Tudor a condus Big Band-ul Radio, dar a fost chemat şi Mădălin Voicu să-şi folosească bagheta de dirijor.

Discografie:

    * Aura (Electrecord, 1972; Pink Elephant)
    * Arie din suită (Electrecord, 1973)
    * Seară de Jazz cu Aura (Electrecord, 1974 / P-Vine, 2003)
    * Take Five (cu Cvintetul Bucureşti) (Electrecord, 1974)
    * Oh, My Love (Electrecord, 1975)
    * Over The Rainbow (Electrecord, 1977; P-Vine, 2003)
    * Thad & Aura (cu Thad Jones) (Four Leaf Clover, 1977)
    * Dulce cîntec românesc (cu George Urziceanu) (Electrecord, 1977)
    * Once I Loved (Electrecord, 1981)
    * Special Way
    * A Time For Love
    * We'll Be Together Again
    * I Found Love Again (Bask Records, 1996 sub pseudonimul Aura Borealis; Electrecord, 1997)
    * Dor de viaţă (Bask Records, 2000; Electrecord, 2001)

Site oficial Aura Urziceanu

Alexandru Andrieş - Dracula Blues

Alexandru Andrieş (13 octombrie 1954, Braşov) – cântăreţ de folk. Arhitect. Scriitor. Poet. Traducător. Pictor şi grafician.

Studiile la Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" (1980).

Conferenţiar Doctor la Institutul de Arhitectură "Ion Mincu".

Debut solistic în 1974 - Club A, scenic în 1979 - Festivalul de jazz & rock Braşov, cu trupa Basorelief. Debut discografic în 1984 la Electrecord (cu albumul "Interioare").

Are la activ peste 3100 concerte pînă în 2002.

Discografie:

    * Interioare (1984)
    * Interiors (1985)
    * Country & Western Greatest Hits III (1986)
    * Rock'n Roll (1987)
    * Despre distanţe (1988)
    * Trei oglinzi (1989)
    * Interzis (1990)
    * Azi (1991)
    * Aşteptînd-o pe Maria (1991)
    * Pofta vine mîncînd (1992)
    * Veninele mele 1, 2, 3 (1992)
    * Cît de departe (1993)
    * Nimic nou pe frontul de Est (1993)
    * Nimic nou pe frontul de Est (single 1993)
    * Decembrie / Vis cu îngeri (1993)
    * Slow burning down (1994)
    * Alexandru Andrieş (1994)
    * Ultima repetiţie (1995)
    * Hocus Pocus (1995)
    * Balaurul verde / Tarom blues (1995)
    * La mulţi ani 1996 (1995)
    * Albumul alb (1996)
    * Acasă (1996)
    * Tăcerile din piept (1996)
    * Ungra (1996)
    * În concert (1997)
    * Singur, singur, singur, singur (1997)
    * Verde-n faţă (1998)
    * Culori secrete (1998)
    * Alb-negru (1999)
    * Texterioare (1999)
    * Cîntece pentru prinţesă (1999)
    * Watercolours (1999)
    * Vreme rea (2000)
    * Bingo România (2000)
    * La mulţi ani, Bob Dylan (2001)
    * Pe viu (2001)
    * Fără titlu (2001)
    * Muzică de divorţ (2001)
    * Cîntece de-a gata (2002)
    * Blues expert (2003)
    * 50/30/20 (2004)
    * 50/30/20 (DVD 2004)
    * Comandă specială (2005)
    * Tandreţuri (DVD 2005)
    * Ediţie specială (DVD + CD 2006)
    * Nimic nu iese-aşa cum vrei (2006)
    * Legiunea străină soundtrack (2007)
    * Videoarhiva (DVD 2007)

Volume:

• Aşteptînd-o pe Maria (1991)
• (La mulţi ani Dylan) (1991)
• Singur acasă (1992)
  

Pasarea Colibri, Mircea Vintila, Peste rabdari

Phoenix, Nicu Covaci, In umbra marelui URSS

Sam the Sham and the Pharaos - Wooly Bully

O piesa compusa de Manu Chao pentru Diego Maradona

Rachmaninoff - Rapsodia maghiara Nr. 2 de Liszt